Ei bine, când vine vorba de propria persoană multe aspecte trebuie să fie în perfectă armonie, ceea ce nu se întâmplă de multe ori! Un trio de excepție care ar trebui să se mențină pe linia de plutire de-a lungul existenței noastre pentru o viață sănătoasă nu este doar modul de alimentație, ci și gândirea sănătoasă și activitatea fizică. Sedentarismul este din ce în ce mai întâlnit în rândul tinerilor, iar alimentația nesănătoasă favorizează și ea un nivel al sănătății mai scăzut.

Prin sport ne tonifiem muşchii şi întregul aparat circulator şi respirator, căpătăm mai multă energie, ne oxigenăm creierul, reglăm sistemul hormonal, suntem mai activi din punct de vedere cognitiv şi din punct de vedere al încrederii în forțele noastre şi în evenimentele benefice din viața cotidiană. Prin alimentaţie îi dăm corpului ceea ce-i trebuie: enzime, minerale, nutrienţi, într-un cuvânt “viaţă”. Ne tonifiem organismul şi rezistenţa la bacterii, viruşi, într-un cuvânt “boală”. Sănătatea emoţională, afectivă şi mentală le cuprinde pe celelalte două şi le valorizează puternic.

Sănătatea, ca şi fericirea, este o decizie.

În epoca de aur a culturismului, și în vremea de glorie a marelui Arnold, concurenții compețiilor aveau o alimentație mult mai puțin pretențioasă și mult mai simplă. Dieta în această perioadă era bazată pe intuiții, desigur și dieta lui Arnold  Schwarzenegger.

Carnea a fost considerată cea mai elementară sursă de nutrienți. Dieta a fost bazată pe vită, pește, niște lactate și ouă. Nu au vorbit despre aminoacizi, dar au știut că mușchii au nevoie de carne, mai precis de proteine, pentru a crește. Culturișii s-au bazat pe alimente obișnuite și ieftine, mâncând cantități semnificative din acestea, și mai puține suplimente alimentare.

Primul lucru a fost micul dejun, nu antrenamentul

După un somn odihnitor, culturiștii începeau ziua cu micul dejun. Somnul (ce era considerat mult mai important decât astăzi) a fost urmat de mâncare. Un mic dejun off-seazon era alcătuit din ouă, cârnați sau șuncă niște fructe și uneori niște ovăz. În general micul dejun era scăzut în carbohidrați, mesele bogate în carbohidrați au fost programate după antrenament, pentru că asta era conceptul ideal pe vremuri.

Ingrediente

⦁ 2 cupe Impact Whey Protein (aromă de ciocolată)

⦁ 2 lingurițe unt de arahide

⦁ 2 lingurițe pudră de cacao

⦁ 75g sos de mere (fără zahar adăugat)

⦁ 150g făină simplă

⦁ 1 linguriță praf de copt

⦁ 200ml lapte de migdale

⦁ 1 ou marePentru glazură:

⦁ 1 avocado copt

⦁ 1 linguriță pudră de cacao

⦁ 50ml sirop fără zahăr

1. Preîncalziți cuptorul la 165 ºC sau 185 ºC.

2. Adăugați untul de arahide, oul, laptele de migdale și sosul de mere într-un blender și amestecați până se face o cremă moale.

3. În continuare, într-un bol separat, combinați făina, praful de copt, pudra proteică și cacao pudră și amestecați. Adugați amestecul ud în cel uscat, amestecați bine, și turnați aluatul intr-o tavă de copt de mărime medie.

4. Lăsați la copt pentru 20-25 de minute și ințepați mijlocul cu o furculiță – e gata dacă furculița iese din blat curată.

5. Odată copt, scoateți din cuptor și puneți să se răcească pentru cel puțin 30 de minute.

6. Acum faceți glazura. Puneți avocado, cacao pudră și siropul fără zahar într-un blender și amestecați până se realizează o cremă moale. Imprăștiați glazura pe tort și puneți la refrigerat pentru 30 de minute să se întărească. Odată întărită, tăiați în pătrate și savurați!

Sunt convinsă că majoritatea îl cunoașteți pe celebrul artist care și-a tăiat deliberat lobul urechii. Ei bine, pe lângă faptul că a dus o „viață destul de tumultoasă” din punct de vedere artistic, olandezul postimpresionism, și-a conturat existența prin diverse acte de natură mai puțin morală, fiind caracterzat din diferite perspective ale existenței sale, pierderea nenumăratelor slujbe, cariere ratete, relații eșuate și chiar o scurta carieră artistică de doar 8 ani fără prea multe reușite în acest plan în timpul tumultoasei lui existențe.

Van Gogh era un pasionat de pigmenți puternic de remarcat cum ar fi strălucitorul verde-smarald , care avea la bază puternice valori concentrate de cupru și arsenic, deosibit de toxic care era vândut ca otravă pentru șobolani, dar și ca vopsea. Artistul manifesta anumite tulnurări neurologice puternice uneori cerând de bună voie să fie internat, ulterior luându-se în considerare răul provocat de aceste vopsele. Vă întrebați de ce? Ei bine, pentru că marele artisit nu doar că le folosea ca material pentru producerea ulterioarelor capodopere, dar în perioadele sale de nebunie extremă, Van Gogh mânca vopsea direct din tub!

Consumul de proteina este foarte important atunci cand dorim să creștem în masă musculară de calitate deoarece doar proteina va intra în construcția noului țesut muscular. Atunci când consumăm proteină aceasta este divizată în mici fragmente denumite aminoacizi, pe care corpul îi folosește prentru creșterea celulei musculare.

Pentru cei ce doresc sa creasca in masa musculara sunt recomandate urmatoarele surse proteice: piept de curcan, piept de pui, pește, vită, ouă, iaurt degresat, brânză degrasată.

Necesarul de proteină variază în functție de : greutatea corporală, intensitatea efortului, aportul caloric.

Cu cât ne antrenăm mai mult cu atât avem nevoie de mai multă proteină consumată pentru creștere și refacer, însă, este important de menționat că procesul de creștere în masa muscularaă este unul lent ce necesită consisență și constață.

This is an example post, originally published as part of Blogging University. Enroll in one of our ten programs, and start your blog right.

You’re going to publish a post today. Don’t worry about how your blog looks. Don’t worry if you haven’t given it a name yet, or you’re feeling overwhelmed. Just click the “New Post” button, and tell us why you’re here.

Why do this?

• Because it gives new readers context. What are you about? Why should they read your blog?
• Because it will help you focus you own ideas about your blog and what you’d like to do with it.

The post can be short or long, a personal intro to your life or a bloggy mission statement, a manifesto for the future or a simple outline of your the types of things you hope to publish.

To help you get started, here are a few questions:

• Why are you blogging publicly, rather than keeping a personal journal?
• What topics do you think you’ll write about?
• Who would you love to connect with via your blog?
• If you blog successfully throughout the next year, what would you hope to have accomplished?

You’re not locked into any of this; one of the wonderful things about blogs is how they constantly evolve as we learn, grow, and interact with one another — but it’s good to know where and why you started, and articulating your goals may just give you a few other post ideas.

Can’t think how to get started? Just write the first thing that pops into your head. Anne Lamott, author of a book on writing we love, says that you need to give yourself permission to write a “crappy first draft”. Anne makes a great point — just start writing, and worry about editing it later.

When you’re ready to publish, give your post three to five tags that describe your blog’s focus — writing, photography, fiction, parenting, food, cars, movies, sports, whatever. These tags will help others who care about your topics find you in the Reader. Make sure one of the tags is “zerotohero,” so other new bloggers can find you, too.